Ana Eugenia's profileAna Eugenia PacurarBlogListsGuestbookMore ![]() | Help |
Ana Eugenia Pacurarpoeme si meditatii / poems and dreams |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
MY FAVORITES
situri artisti
artisti
|
June 23 camasa albaca o corecţie hidratantă pe trup, eu cămaşa ta albă
tu butonii ei roşii fiecare mişcare înainte izolată şi conturată de aceeaşi iubire îşi lasă mereu gesturile la urmă să cuvânte, şablon moale pe formele îmbrăţişate până la contopire. droping waterîmi plac enorm mini cascadele prin vene
mii de picuri proaspeţi strecurându-se uşor prin mine inima trepidând ţesuturile la maxim alunecare între două lumi un apus prea aproape de ferestre soarele dezlipind orizontul din locul lui etern înşirându-l prin mine perle dezlipită de mine,uşoară apa celulelor plutind fără să-mi bagi de seamă alunecarea mea printre ziduri, zile albe pe lângă tine spionarea ta prin sporii mei rebeli prin păr, prin ochii, sub tălpi, pe ceafă e o absorbţie continuă până la anamneză a ceea ce ar fi trebuit să fie. http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1786254/droping_water franturiziua îşi arată rana, fractură în timp, durerea ei străpunge aerul până la mine destin furat şi ascuns prin ziare, pe forumuri de faţa hienei ce prinde, muşcă şi râde veselă de victoria ruşinii înfipte în sânge nevinovat, de unde Doamne, atâta ură şi atâta cultură incultă în judecata unora? de unde atâta prostie deşteaptă, victorioasă în cele ce te aştepţi mai puţin? atât de inferior şi de smerit trebuie să-mi port haina în fiecarei zi până la invizibilitate să nu calc prea tare pe scorpioni, să levitez numai pe cealalată faţă a zilei, virtual urcându-mi sufletul mintea limpede respir şi eu însumi prin mine însumi, îmi zvântur aripile minţii rebel descarc electric cuvinte nespuse decât în colţul inimii cât vreau şi până unde vreau fără să rănesc fără să ademenesc doar chemând “cocorii” la luptă învingând pe orizont deschis toţi demonii rănilor din mine. gradinaîn faţă inimii mi-a rodit cuibul o grădină, cu floral, rebel, cu parfum uniform, stelele clipocesc in ochii ei, vesele, când susură lumina lunii prin ea izvor în noaptea albă, cuibul e mereu acelaşi îl ştii, îndreptat spre soare-răsare, în aleanul cerului hamac de vise şi tăceri plăcute până în adâncul fibrelor, cât de imens e, te mirai? încap două micro-universe în el şi încă alte trei asemeni, ramificate şi întinse asemeni degetelor minţii creatoare expirand mini galaxii, aburi, fiinţe diafane, prin tine tăcut am deschis din nou cele trei ferestre ale destinului curajul, speranţa şi iubirea numele lor prin mine respiră acum atât de alb şi de roşu în acelaşi timp brazdând subţire zi de zi forma timpului prin mine, o alta cale absconsă soartă [ţie protector fără chip, fără de aripi nasc nuferi ] pentru a FI cu tine,a supravieţui mersul meu devine o reinvestire internă în tandreţe într-un TOT meritat a AVEA de acum liber,cu un arbitru BUN dulceag si fără asperităţi un rai vesel învingând un iad apatic prin vene, umplându-ne angelic,perpetum în doi, în trei, în patru vlăstare crude de Sus, de Acasă. gradinaîn faţă inimii mi-a rodit cuibul o grădină, cu soiuri florale rebele cu parfum uniform, unde stelele clipocesc vesele când susură lumina prin ea cuibul e mereu acelaşi îl ştii îndreptat spre soare-răsare, din aleanul cerului pe un hamac de vise şi tăceri plăcute până în adâncul fibrelor, cât de imens e, te mirai? încap două universe în el şi încă alte trei asemeni, ramificate şi intinse asemeni degetelor unei pălmi am deschis din nou cele trei ferestre ale destinului curajul e acum numele meu, atât de alb şi de roşu în acelaşi timp brazde subţiri trasate zi de zi în timp, spre o alta cale, o nouă soartă [ţie protector fără chip, fără de aripi] cu noi împlinirii minore, dar atât de necesare pentru a FI, pentru a supravieţui, mersul meu o pornire spre o reinvestire internă are un meritat a AVEA de acum liber, cu un arbitru BUN fără dojană şi fără hărţuire, fără ameninţări şi fără hărţuiri fără străini răi şi fără comuni apatici în doi, în trei, în patru în odihna bine meritată Acasă. mea animae, mea culturaacatist curcubeu e inima mea în zori, versuri ce pun rugilor nume, cerului incantând amiezile şi nopţile limpede alunecare stangace in lumina şi înapoi până la desfigurarea egoului în cerşetor înnaripat şi cuminţenie adâncă în sfărâmare pietroasă; de ce aş asculta de voi şi de invenţia voastră nouă, ciudat de modernă iluminatul cuvintelor prin reflexii de monezi de argint? de ce aş asculta numai de destinul vostru cum curge alene pârâuri revarsate şi lenese în direcţii opuse pe magneţi şi poli inversaţi de orgolii aproape satanice, perverse? de ce să mă prefac că sunt unică pentru voi, dacă oricum sunt şi fără să vedeţi voi îmi port yilnic unicele manifestari “cosmice”rpintre oameni, [hmm ma faceti sa rad] toţi suntem unicii în esenţa noastră oricum! şi totul e accesibil tuturor, dacă ştim cum oricui îi e dat să fie Om şi Fiu prin adevăratul Fiu, asemeni Vieţii
când ascult clipele luminii cum îşi numără elemenţii hrănitori prin mine sunt eu însămi, un mers continuu spre destinaţie finală renaşterea
ce sunt ei sunt şi eu dacă ei sunt ceea ce sunt adică “ei înşişi” când ascultă în tăcere lumina cum îşi spune Cuvântul în Toate.
nu poti să spui ca EŞTI , pentru că nu EŞTI dacă nu ştii ce înseamnă a FI şi nu recunoşti în sâgele tău atingerea creaţiei lumina şi întunericul, sfâşierea şi mângâierea, rana şi vindecarea, umilinţa şi victoria, în acelaşi timp Viu dar şi mort păstrându-te, şlefuindu-te, autocizelându-te din om un Om. clarvedereo nouă dimenisune internă, ochii cuvântă miezul, luminând irascibil fiecare fibră scoasă din hibernare conştiiţa apei din noi fluidifică sufletul, inima în tărâm extins până la cercuri divine, parnas licenţiat de Creator din începuturi în sfere ce închid şi deschid fiinţa în evoluţie. lunitrec munţii cu ploi galbene prin noi poluarea şi-arată dinţii cariaţi înjurându-ne a moarte, coşmar uniform, maşină înfrumuseţând stoic orizontul fiecărei zi cu fiare şi feţe mânjite, cu copii scormonind gunoaie ruginite până la sânge, rânjind pe ascuns lângă cerul închis ce mai scuipă înca un răsărit aşa de complezenţă, la orizont soarele vrând nevrând legănându-mă când spre dreapta când spre stânga zâmbete ateulîn vene să te simt,
fior dărâmând haosul, Sionul neant trepidându-l voit muşcând, sorbind la 16 ani alaturi de Valentinagonie dulce, neuronii fac dragoste ploaie prin vene chipul tău, atingerea ta, sărutul tău, agonia ta departe de mine mângâiere pe formele externe tandră alunecare cu lună plină în ochiul cerului împletind, chicotind înflorirea chipului, a zilei cu leagănul carului mare cu stele alunecand în ritm unic doar pentru noi de la mine la tine scrijelind caleea lactee cu inocenţa încrederii, smulgând izvoare subţiri de sus cu hrană Vie pentru inimă . spyingmutilări de stări, fiecare mers înainte e o rană lăsată de tine în urmă în altcineva, faţa lui înciudată pe faţa mea, iar? uf m-am săturat de ce tocmai pe mine m-ai ales victimă haină felină de mahala ? ascuţindu-ţi auzul, inima, simţurile nu faci decât să-ţi simţi propria capcană zvârcolirea inimii tale goale căutând un plin nestatornic mereu în cele cumsecade; lângă Artemis nu ai cum să învingi doar să devii sub blestem ciută vânată; am un singur avertisment hienă! retrage-ţi senzorii şi idiotii de pe urmele mele altfel vei mânca jarul lui phoenix fără să mai renaşti vreodată ca el. weekend acasaseara în hamac îmi torc gândurile, fuior colorate stări râzând în mine ochii tăi îmi spun totul de-a fir a păr şi ştiu, ceea ce nu mi-ai spus niciodată te va condamna o veşnicie la juruinţă departe de mine pentru mine sugestie înaltă ce viaţa ar fi vrut să fie în tine prin mine şi atât - fără avertisment, un somn alene, singular consumat undeva în cosmos fugind de agonie şi secetă, o poveste de aruncat în Sus până la primăvară. May 08 new daycu gandul despicand cerul in doua sparg zidurile lumii, care atat de alabastru amagitor ne invelesc in zilele prea tacute si reci, ne scobesc gandul pana la rana, acel indigo fidel al luminii neintelese in vene ce-si poarta salutul calm si agonizant cu gesturi iesite in sus febrile, inexplicabile nebunesti, de ce atata ingustime pentru mintile noastre, de ce atata marginire impusa ? ma sufoc doar gandindu-ma ca totul va fi “doar atat” o viata si nimic mai mult, nimic in afara a toate astea - vreau sa sparg zidurile acestei lumi sa ies de tot ! de tot …vie si libera singura sa decid daca vreau sau nu sa revin la forma initiala si toate astea sa le pot implini cand vreau in voia inimii libere si inocente de copil explorator cu sufletul fara margini. luniaceleasi ameteli care bat campiii prin pupile, joaca sah fara reguli si intotdeauna doboara regina cu dureri de cap inexplicabile ; si ma tot intreb ce naiba au, de ce rezoneaza cu mine daca eu nu rezonez cu ele? mai lasati-ma in fluturarea linistita a venelor mele! le injur mai duceti-va-n pustiile voastre de stupizenii si sclifosenii fara capatai ce pisiciile negre vreti de la mine? am sa stau cu capul iesit din trapa sufletul meu spre altceva in altceva ce nu puteti mirosi voi si nici simti, am sa-mi scot venele la aerisit din nou dupa ce ies din stamtorarea voastra zbatuta aiurea de neintelesuri si plistiseli framantate amar si o sa ma fac macar pt o zi planor peste toate macar o zi dincolo de voi am sa fiu eu asa cum sunt o zburatoare innaripata libera sprayindu-mi visele mele nori pe cerul saptamanii asteia. lui / fara aluziide ce-mi pisicile tale , imi esti drag ? nu-mi place cand musti latent si galant din cuvintele mele cu fire oxigenate prin par, sa pari carunt la simturi si veghere, nu ma amagesti “galant cu inima de nu-mi esti” banul e limba ta cea nobila, banul care tipa ca nu e de ajuns in buzunare, scanceste la mangaierea ta a piatra imblanzita de dorinta are gheare limbajul tau, tunet in spinarea altora esti cate-odata “abandoneaza-te in lumina? ” cica , adica in bratele cui ma rog? n-am de gand sa pic in prapastie sa-mi rup vre-o coasta de lumina in bratele tale, cat timp bratele nu sunt in stare sa prinda un suflet cu suflet; e rana curata si piper tot ce esti, stii sa tragi doar niscai sfori de sus in jos si sa legi noutatile de mana ta cu fir rosu, sau niscai pestiuch la orizont sa inhati,… uite cum rad buzele alea smechere a cuvinte ce rup din inima zilelor, din durerile ei “fixatii pe drumuri de suflete deschise catre un nou inceput “, macar de-ar fi asa ca o pisicoasa lumina pe fruntea ta adulmeca ceva , ce tu nu vrei sa spui nici cum nici in ruptul oaselor nici in adancul cel vesnic “iarta-ma” si stii de ce….pt ca nu esti de fapt, desi pari a fi esti ceea ce esti pentru ca ceea ce esti nu e condus de tine decat in masura in care zambesti deschis si increzator zilelor de maine, si lor, atat timp cat stii sa bati norocul la fund zilnic cu cate o grimasa sobra filozofal parca sa alinti pe cine trebuie sa speri ca vei fi iubit cu adevarat candva, sa fii ceea ce vrei si atat. out raino agonie dulce serpuind pana la mine cu picuri diformi manati spre cuvantare misti pe ape limpezi pipaind pe coasta amitire, copila ploaie forme invizibile spre cuprindere galesa in mozaic curcubeu rupand o zi in afara zilelor, lumina fluturandu-o cu mii de imbratisari visate in doi, neimplinite niciodata decat dincolo de soarta in binecuvantari tacute, stelare fara atingerea finala. ?parca e o facuta
curios cand am si eu nevoie de vorbe bune cu devarat, cand ma deschid parc perceptiei sufletesti mai mult asa pentru mine si nu numai pentru ei sau ceilalti- toti se retrag si raman asa in gol; cand e vorba de ei si de a le oferi afectiune sunt mereu prezenti
cum ma inchid si nu-mi mai pasa ce primesc sunt calma si optimista in afara , cum ma invadeaza toti cu pareri si sustineri, cuvinte dragalase si asa mai departe
nu inteleg de loc
ce blestemul msi e asta , ca niciodata de cand ma stiu nu am rezonat cu cineva care sa-mi de-a din sufelt atentie cuvinte, afectiune cand am nevoie cand imi deschid si eu fragil sufletul si vreau sa sorb si eu macar un pic de iubire de la inima la inima
pana acum nu am intalnit pe nimeni cu care sa am un feed back bun cu adevarat
m-am obisnuit sa satu inchisa mereu in mine, blnda sau fioroasa dupa caz
de ce?
pt c ori de cte ori m deschideam ori ma jignea cineva, ori ma lovea, ori isi pstra cu nesimtire cuvintele si afectiunea ori pur si simplu excat atunci nu-i pas sub nici-o form de mine
degeaba ochii implora si inima cere, nu primeste nimic
m-am saturat sa ofer fara sa primesc hrana inimii asa cum am nevoie din inima
m b un dus lung o relaxare in vise ...si bst tura vurafiecare cu gandul lui, isi poarta pasii virtuali ca niste batai ritmice pe clape defecte bat albul, negrul pana la epuizare si apoi o iau de la capat, cautand sensuri si sunete noi lovesc sau smucesc, prind cu varful degetelor sau inteapa uneori ceea ce iese e atat de diferit de normalul asteptat incat parca sensul ar pica din luna sau de altundeva de departe , a nici cum si a de nicaieri, doar asa ca sa fie sa se spuna , ceva mai bun decat tacerea strident sau alteori abia perceptibil ca nuanta nimic nou cu adevarat si nimic comestibil pe de-antregul doar asa o tura vura, o claviatura de oase frante de idei si un mers inainte si inapoi, haotic ca in piata libera a exprimarii; in fata doar un ” semn- ecou” dat de cei ce se amuza eliberand terenul de joaca pentru descarcarile electrice ce vor urma………
Smile by =fatallook on deviantART poemsi daca ma ascund e benevol, in salbaticia mea si fara preconcepte cum banui, e doar un fel de v-ati ascunselea cu soarta si cu voi un fel lasa-ma ca sa te las sa pot respira in voie viitorul, trecutul, prezentul ca un flux si reflux de bucurie minina cel putin sa-mi simt venele din nou cum firav tremura, in atingerea vietii virgine neatinse de nimeni si de nimic decat de creator in celulele mele; gingas intelegi! tu oare “chip de ceara” ma vreau pe mine intreaga fara haoticele si badarane preziceri sau analize care dau gres si lovesc in gol, rani batute in cui pe aripi neecluzate inca din suflet gesturi puse in carca ca un demon de ros sufletul cu cercuri spinoase si far de aparare; intelegi tu oare ? salut pe jumatate supt de orgoliu, sec si asa… ma vreau pe mine mugur - din nou ! nu in tine si nici in soarta impusa ! un nou inceput, afara din maracinii, mugur pe crengile inradacinate in ceruri in liber arbitru in alb si nu fugar si nici in teama, ci liber un rod langa alte “roade” deja implinite care-si spun cuvantul clar si Bun si se prinde ca o samanta buna oriunde oricand libera sa se inmulteasca la lumina. mini-universsuntem atat de mici in gradinile lumii incat pana si ce plantam isi creste propriile ramuri propriile palme mai inalte ca noi prinzand locul in eternitate pentru noi mai frumos si mai inalt decat ne-am sfii noi sa o facem se inalta si se impanzeste mai sus si mai departe decat am putea atinge noi vreodata marginile zilei, marginile propriiei creatii in ceilalti, marginile lumii, nici macar static nu putem fi siguri de ea de noi, miscarea spune totul mobilitatea aduce totul si revarsa totul mai departe in cascade multiple doar admiratia e sigura si clara cand naste noi si noi valstare in noi in cei ce sunt prin noi prelungirea esentei si noi a lor asigurare pentru a oferi mai departe, bogat si inalt mai inalt decat noi daca e posibil inalt pana la lumina care hraneste creatia si ne umbreste usor protejandu-ne de canicula evenimentelor ce ne-ar putea arde fragilitatea trupul firav si sufletul vlastar-crud . ……. sensibilitatea creaza atat monstrii cat si ingeri de aceea noi suntem rodul cuvantarii unei lumi subtile ce imbraca civilizatia cu blesteme sau evolutii inexplicabile pana la eutanasiere si-apoi in scurtciurcuit de stele intr-o noua inviere , nascandu-ne din nou intr-un nou Tot , altul ca nicicand pana atunci ca o marca a absolutului perpetum orginal pana la complezenta . March 19 lansari carti pe 20 martie la Constanta , si al meu e pe acoloJoi, 20 martie 2008, 0ra 17 , la sediul Cercului Militar Constanta, in cadrul cenaclului “Mihai Sadoveanu”, se vor lansa ultimele aparitii ale editurii “Nelinisti metafizice”
alaturi de
Volumul “Din cioburi” semnat de Valeriu DG Barbu. Autorul este detinut la Penitenciarul Galati. Meritul de a scrie si de a publica un volum in timpul detentiei ii apartine.Dar, o importanta deosebit de mare a avut felul in care conducerea Penitenciarului intelege ca detentia nu inseamna ispasirea pedepsei ci si intrarea dupa aceea a detinutului , ca om liber, in societatea, cu drepturi egale cu fiecare
Volumul “Între cer si pãmânt”, semnat de Ana Eugenia Pãcurar este tot un volumul de debut.
![]() Autoarea locuieste in Zalau si se dovedeste a fi nu numai un poet deja format ci, o personalitate complexa ce merita sa fie cunoscuta de catre cititor.
Scriitoarea Ana Ruse lanseaza un volum de poezie cu caracter religios, volum format din doua parti: una cu poezie religioasa pentru copii si cealalta pentru parintii acestora.Intentia autoarei este sa daruiasca bisericilor din Constanta aceste volume, ca o expresie a sentimentelor pe care sarbatorile Pastilor le trezeste in fiecare crestin
Asa cum a promis pe coperta patru a ultimului volum de versuri, aparut tot la Editura “Nelinisti metafizice”, Iosif Serb publica un volum de proza, volum format din doua parti distinctie: “Filiera” ce creioneaza avatarurile ziaristului din perioada comunista si “Baieti de cartier” in care incearca sa surprinda transformarea societatii constantene in primii ani de dupa revolutie.
Povestile trimise timp de doua sute de zile pe internet, dimineata de dimineata, de catre Constantin Lamureanu, s-au adunat intr-o carte promisa de mult si care se lanseaza acum cand autorul trece in ultimul an pana la a implini 60 de ani
EDITURA “NELINISTI METAFIZICE”
Despre poeţii care au aripi “. Vreau să ajung la inima celor care vibrează ca mine cu mine în versuri” Ana Eugenia Păcurar Pentru un poet bătrân nu poate sa fie o bucurie mai mare decât de a edita volumul de debut al unui tânăr poet. Cu atât mai mult cu cât are de a face cu un real talent. Ana Eugenia Păcurar este – aşa cum o dovedesc poemele ei – nu numai un poet talentat (nu îmi place termenul de poetesă!) : este un om de reală cultură, o inteligenţă vie şi un suflet deosebit. Aşa cum, probabil, ar sta bine oricărui poet astăzi. Zbaterea sufletească continuă din versurile Anei Eugenia Păcurar dovedeşte că implicarea ei – aşa cum veţi vedea în Biografia anexată – este o permanenţă de a fi a omului care scrie aceste versuri şi nu o racordare la fenomene contemporane tentante. [..] Constantin Lămureanu Motto -ul autoarei : ” Un suflet iubit este un suflet înnaripat; iar un suflet înnaripat este un suflet liber”
March 16 un cuvant am de spusnu-mi plac oamenii care lovesc in ceilalti fara sa aiba motive, sau sa judece aiurea dupa propriile interese si intentii !
si nu au ce cauta intre prietenii mei cei care nu sunt in stare sau nu au capacitatea de a se comporta si de a comunica normal cu ceilalti si cu mine ! |
Thanks for visiting!
Silvesanwrote:
Totdeauna lucrurile frumoase incâmtă
Sept. 14
Silvesanwrote:
Ma bucur de cele citire
July 7
Ana Eugeniawrote:
cand plasezi codul html, trebuie activat HTML dand click pe el
; mersi pt trandafir
Feb. 13
todiraşc rodicawrote:
<a href="http://www.blingcheese.com" target="_blank" title="Cool MySpace Graphics at BlingCheese.com"><img src="http://i153.photobucket.com/albums/s235/revmyspace2/graphics/love/flowers/008creamRoseStemAnimLightBlack.gif" border="0" alt="MySpace Graphics"></a><br><a target="_blank" href="MySpace">http://www.blingcheese.com/">MySpace Graphics</a> & <a target="_blank" href="MySpace">http://www.blingrevolution.com/">MySpace Codes</a>
Feb. 11
NMA Dan Izvernariuwrote:
Perfectcircleissquare The Oriental Wiccan Ecclectic Order
BELTANA & VALANTINES DAY:
Speram pentru tine si intreaga ta familie ca Renasterea intregii naturi sa va aduca PROSPERITATE,DRAGOSTE si ILUMINARE.
Ne bucuram pentru sensibilitatea ta si iti multumim pentru cele cinci petale...
Happy Spring To YOU!
Blessings, Doris and Dan Izvernariu L.A. CA U.S.A.
perfectcircleissquare@hotmail.com in eventualitatea unei corespondente directe!
Feb. 6
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|